Roman

Raman roman pan’la apus
Chiar de strain de tara’s dus
Prin zari sa-ncerc pribeag norocul
Sa-i fac pe plac al sortii jocul.

De casa-mi sunt instrainat,
Si chiar de liniste-am aflat,
Cutreier zilnic cu al meu gand
Locuri stiute rand pe rand.

Ma tot gandesc la tot ce am lasat,
La taina vietii de la sat,
La focul ce in toi de iarna
‘Calzea darnic a mea rana.

As vrea sa zbor in patul de acasa
Sa ma trezesc pe nepusa masa
Asteaptandu-ma-n prispa aburite
Bucatele de soi abia gatite;

In dulcele meu grai s-ascult
Vorbe duioase, de tumult,
Sa simt cuvinte sfredelinda
Canturi de jale, de colinda.

Nimic doru-mi nu potoleste,
Si chiar de viatza ma caleste
La fiecare gand de casa de tresar,
Imi sunt roman, dulce-amar.