Dimineata de toamna

Fosnesc frunzele in susurul de ape
Plecate-n lume s-o strabata,
Cand de zori de ziua da sa crape,
Si zbor de viata sa razbata.

Sub pietre stropii dau sa se ascunda
Presati de norii ce molcom imi asuda,
Deodat’ un iepur’ tremuranda
Imi sare-n cale-ntr-o secunda.

Orasul parca se trezeste
Din amorteala ce-l cuprinse,
Natura mi se pregateste
De febra unei zile-aprinse.

Un glas plapand de zburatoare
Isi cata sotul printre ramuri,
Si cand apare ocrotitoare,
Ii gangureste dulce psalmuri.

Grupul de nori in zari dispare
Si-n alt colt de lume sa colinde
Cand dalbul soare da s-apare,
Pe bolta lumii sa se perinde.