In colbul noptii mii de stele
Se arata mintii stoluri, stoluri
Dand glas avid unei dorinte
De-a le atinge printre nouri.
Subit apare si dispare
Un soi de dara de lumina
A neuitarii inchinare
Cuiva un gand de cer alina.
Mai sus, mai sus catre Lactee
Imi zboara gandu-nemarginire
Aici jos printre-azalee
Degust a zilei implinire.
Ma simt adanc atins de ceruri
Cum ma-nconjoara de albastru
Cum zeci de sunete in mii de feluri
Ating sufletu-mi sihastru.
Il simt topindu-se-n tacere
Cuprins de-a noptii maretie,
Ma las in seama-i fara vrere
Prin eterna drumetie.
No comments:
Post a Comment