Asleep

Closed I’ve been in my own mind,
I’ve lost the sense of being kind;
I forgot the time I’ve been awake,
I just revolve for goodness’ sake.

The words are blind for me to see
The black and white of being free;
Pure the dirt I clear within
Empty the senses in shells of skin.

Too long asleep in my own dream,
Caught between world and self-esteem;
Don’t pity me, you’re dreaming too –
Those who awake alive are few!

Roman

Raman roman pan’la apus
Chiar de strain de tara’s dus
Prin zari sa-ncerc pribeag norocul
Sa-i fac pe plac al sortii jocul.

De casa-mi sunt instrainat,
Si chiar de liniste-am aflat,
Cutreier zilnic cu al meu gand
Locuri stiute rand pe rand.

Ma tot gandesc la tot ce am lasat,
La taina vietii de la sat,
La focul ce in toi de iarna
‘Calzea darnic a mea rana.

As vrea sa zbor in patul de acasa
Sa ma trezesc pe nepusa masa
Asteaptandu-ma-n prispa aburite
Bucatele de soi abia gatite;

In dulcele meu grai s-ascult
Vorbe duioase, de tumult,
Sa simt cuvinte sfredelinda
Canturi de jale, de colinda.

Nimic doru-mi nu potoleste,
Si chiar de viatza ma caleste
La fiecare gand de casa de tresar,
Imi sunt roman, dulce-amar.

Zori de toamna

Sublim, in zori de zi incanta toamna
Al meu amor hoinarind razna
Prin frunze coapte, pastelate,
Prin valuri de vant de timp uitate.

Se-aude susur de izvoara rece
Al meu gand dand sa-nece
In unda-i ce mi se revarsa
Intr-o cascada lina, zgomotoasa.

Sa-aduna norii pusi parca pe vrajba,
Ai mei pasi udati de iarba
Se adunda-n clipe de tacere
Cercand a timpului adiere.

Pierdut in slabe raze dand sa cada,
Pe al meu drum de promenada,
Trecut, prezent si clipe-ntruchipate
In panza vietii dupa noapte.

Dimineata de toamna

Fosnesc frunzele in susurul de ape
Plecate-n lume s-o strabata,
Cand de zori de ziua da sa crape,
Si zbor de viata sa razbata.

Sub pietre stropii dau sa se ascunda
Presati de norii ce molcom imi asuda,
Deodat’ un iepur’ tremuranda
Imi sare-n cale-ntr-o secunda.

Orasul parca se trezeste
Din amorteala ce-l cuprinse,
Natura mi se pregateste
De febra unei zile-aprinse.

Un glas plapand de zburatoare
Isi cata sotul printre ramuri,
Si cand apare ocrotitoare,
Ii gangureste dulce psalmuri.

Grupul de nori in zari dispare
Si-n alt colt de lume sa colinde
Cand dalbul soare da s-apare,
Pe bolta lumii sa se perinde.

In colbul noptii

In colbul noptii mii de stele
Se arata mintii stoluri, stoluri
Dand glas avid unei dorinte
De-a le atinge printre nouri.

Subit apare si dispare
Un soi de dara de lumina
A neuitarii inchinare
Cuiva un gand de cer alina.

Mai sus, mai sus catre Lactee
Imi zboara gandu-nemarginire
Aici jos printre-azalee
Degust a zilei implinire.

Ma simt adanc atins de ceruri
Cum ma-nconjoara de albastru
Cum zeci de sunete in mii de feluri
Ating sufletu-mi sihastru.

Il simt topindu-se-n tacere
Cuprins de-a noptii maretie,
Ma las in seama-i fara vrere
Prin eterna drumetie.

Zi de vara

Se alinta-n zori auzul,
Parca creste cucuruzul
Si tresare prins in valuri
Numai verde fara maluri
In albastrul cu voaluri.

Ah ce-mi place la amiaza
Sa-mi atin privirea treaza
Peste lanuri de verdeata -
Acel verde de te-ngeata
In a zilei arsita.

Creste ziua cat de mare
Soarele parca dispare
Intr-o lume sangeranda,
Prins in zarea tremuranda
De un vant ce se perinda.

Se mai vad inaripate
Cum cararea-i de strabate -
Se avanta printre ceruri
Multe pasari, multe feluri
De a-si spune-a zilei pasuri.

Ia, se lasa de-nserate,
Iara zarea-n pietate
Amorteste printre clipe,
Ale noptii line-aripe,
Dulce vise sa-nfiripe.