Despre iubire

dedicata unui nume din mare

Răpus de duhurile nopții,
Mă las în somnul cel de taină,
Când timpul pare pus pe șotii
Și viața-n șoapte cere vamă.

M-amuz, nu am nimic a face,
Privesc cum totul se destramă;
Clădesc ruinile-mi stângace,
Când val de val iubirea sfarmă.

De-aș fi poet în nemurire,
Să cânt iubirea-n strune dulci,
Să las amarul în izbavă,
Să se înalțe printre stânci.

Îmi sunt trist fără de vrere,
Și e păcat, culeg doar vânt;
De-aș fi sădit o adiere -
Să îmi fiu vrednic pe pământ.